Exclusiv! Pavel Stratan: “Lui Serban Huidu ii datorez lansarea mea pe piata muzicala”

La o varsta foarte frageda, Cleopatra a reusit ce nu multi artisti consacrati reusesc: sa umple sali de spectacol la concertele sale live, sa vanda un numar mare de albume si sa castige admiratia a milioane de fani. In ultimul timp insa, ea a lipsit din peisajul muzical. Mai doreste sa cante la nivel profesionist sau se indreapta spre alta cariera?

Cleopatra intotdeauna si-a dorit sa cante. Eu am fost cu ideea de a nu amesteca scoala cu muzica. De asta nu am mai vrut sa lansam nimic nou, pentru ca o data ce scoti pe piata un album nou trebuie sa te ocupi de promovare. Iar promovarea inseamna concerte, televiziuni, presa. Nu vreau asta acum, deoarece cred ca scoala este pe primul plan.

Oricand Cleopatra poate sa cante, sa scoata o piesa si sa fie hit. Insa ma gandesc ca este suficient timp pentru asta in viitor. Ea invata foarte bine, este o eleva eminenta si asta este cel mai important lucru acum. De cantat, Cleo canta oricand vrea, oriunde vrea.

Se intampla in fiecare zi sa cante la pian sau cu vocea fiindca asta isi doreste. Eu pot sa ii permit sau sa nu ii permit, muzica este pe buzele ei. Daca a facut aceasta pauza, singurul motiv este ca nu vrem sa amestecam scoala. Totusi, ea va canta totdeauna la nivel profesionist.

Am putut cu totii sa vedem prin intermediul unor filmulete ce au facut furori pe internet ca si micutul Cezar este extraordinar de talentat. Pe cand sa ne asteptam la o piesa si un videoclip?

Acum la sfarsitul acestui an, daca ne ajuta Dumnezeu, avem in plan sa lansam un proiect foarte important. Nu este legat de muzica, insa cu siguranta va surprinde in mod placut si va avea succes.

Cat despre un album sau o piesa, probabil ca Cezar va face lucrul acesta anul viitor, cand va avea varsta pe care Cleopatra o avea atunci cand s-a lansat in muzica. Poate mai tarziu, poate mai devreme. Nu pot da un raspuns exact, pentru ca Cezar trebuie sa-mi dovedeasca inainte ca merita cu adevarat acest lucru, iar apoi eu il voi face.

El are toate calitatile, la fel ca si Cleopatra, pentru a lansa un album la o varsta de 3 ani jumate – 4 ani. Pana atunci insa, asteptati surpriza pe care Cezar v-o pregateste si de care veti avea parte cat de curand. 

Tocmai ai lansat o noua piesa (“Tipic moldovenesc”) si un nou album. Ce ne poti spune despre acest album?

Am lucrat foarte mult la acest material. Sa tot fie vreo 6 ani de cand muncesc pentru el. Bineinteles, 6 ani cu intreruperi, insa tot este o perioada destul de indelungata. Intreruperi au fost fiindca intre timp au aparut copiii, a trebuit sa-mi indrept atentia catrei ei, cresterea si educatia lor. Plus ca intotdeauna am trecut prin diferite perioade ale vietii, multe s-au schimbat de-a lungul anilor.

Poate ca acesta este si motivul pentru care difera putin piesele una de cealalta. Intr-un final mi-am spus ca trebuie sa termin si al 4-lea album din seria “Amintiri din copilarie”. Din pacate, acesta este si ultimul din aceasta serie. Cred ca va urma deja “Amintiri din adolescenta”  sau ceva in genul acesta. Nu stiu, ma voi gandi, insa intotdeauna am sa fac ceva nou. Poate ca Cezar va canta, poate Cleopatra sau poate eu, dar cu siguranta va fi in permanenta ceva nou.

Piesele tale au un mesaj aparte. De unde te inspiri atunci cand scrii versuri?

Ma inspir din orice. Din amintirile mele, din viata pe care o traim acum, din cartile pe care le citesc. O idee a unei piese poate porni de la un cuvant pe care cineva ti-l spune, un altul pe care il auzi de la altcineva. Creezi o legatura intre aceste cuvinte si asa se poate naste ideea unei noi melodii. Orice lucru din jur poate da nastere unui joc interesant de cuvinte, a unei teme deosebite.

In general inspiratia vine atunci cand nu ai timp sa scrii. Atunci cand ai posibilitatea sa stai si iti pui in cap sa scrii o piesa, niciodata nu-ti va iesi. Eu chitara o am mereu langa mine, iar astfel lucrurile vin de la sine. 

Cand auzi o melodie a lui Pavel Stratan, e imposibil sa nu o recunosti. Asta penttu ca stilul tau este unic. Totusi, ce alti artisti admiri?

Mie imi place hip hop-ul si tot ce este legat de acest gen muzical. Un exemplu de trupa pe care o ascult cu mare placere este Parazitii. Dar asta nu inseamna ca nu imi place si muzica ruseasca ori cea din afara. De fapt, daca ar fi sa ma gandesc, imi place cam toata muzica.

Gasesc cate ceva in fiecare stil de muzica. Depinde de dispozitie, de anturajul alaturi de care asculti muzica. Insa muzica cea mai aproape de sufletul meu este cea hip hop. Si in special cel romanesc pentru ca inteleg mai bine versurile. Hip hop se face foarte greu, se munceste enorm pentru versuri.

Daca stau sa analizez muzica lui Ombladon si Cheloo imi dau seama cata munca este depusa acolo pentru ca nimic nu cade asa pur si simplu din cer. Trebuie ca fiecare vers, cuvant, litera, sunet sa fie pus exact la locul lui pentru ca piesa in final sa sune bine. De asta respect foarte mult artistii de gen. Mie hip hop-ul imi suna dulce in urechi, iar daca mai si inteleg exact cata munca a fost depusa acolo, imi pare ceva cu adevarat incredibil.

Te-ai gandit vreodata la o colaborare cu un artist roman? Cu cine ai canta? Pentru cine ai compune?

Da, am avut o colaborare cu Zale. “Declaratie de avere” se numeste piesa. Cred ca prin 2005 am lansat-o. Era chiar inainte de a se lansa Cleopatra. Imi aduc aminte ca in perioada aceea mergeam cu baietii de la Zale catre Premiile MTV si le povesteam ce piesa i-am pregatit Cleopatrei. Era vorba despre “Ghita”.

Atunci cand s-a lansat Cleopatra, nu au fost putini cei care te-au acuzat oarecum ca nu o lasi sa isi traiasca copilaria asa cum ar trebui. Ai luat decizia ca fiica ta sa se retraga o lunga perioada din pricina acestor critici?

Este adevarat, dar eu nu consider ca i-am furat vreo clipa din copliarie. Sa dea Dumnezeu ca toti copiii din lumea asta sa aibe parte de o copilarie atat de fericita si de frumoasa precum a fost si este a Cleopatrei. Pentru mine, Cleopatra este cel mai fericit copil. A avut tot timpul zambetul pe buze. Este foarte important pentru un copil, ca indiferent de ceea ce ar face, sa se bucure de acel lucru. Ca e muzica sau altceva, atata timp cat vezi ca ii aduce copilului tau fericirie, te bucuri alaturi de el.

Cum se desfasoara o zi normala din viata familiei Stratan?

Imi place sa am un regim strict. Masa sa fie intotdeauna la timp, iar sala de sport nu lipseste. Cant la chitara pentru ca imi place enorm de mult. Desi poate suna ciudat, din pacate acum am parca prea multe idei. Si asta e rau. Cand aveam numai o idee lucram doar la ea si o dezvoltam pana in momentul in care iesea ceea ce trebuie.

Acum am 1000 de idei pe zi, lucrez la toate si practic nu reusesc sa duc nici una la bun sfarsit. Toate mi se par bune si nu stiu careia sa ii accord mai intai atentie fiindca parca atunci cand lucrez la ceva, deja pierd in alta parte. Inainte era parca mai simplu. Mai putine idei, mai putine posibilitati. Cand iti cadea ceva in mana te concentrai asupra acelui ceva si nu avea cum sa nu iti reuseasca.

Cum este showbiz-ul in Republica Moldova? Este mai usor sa reusesti acolo? Sau tot industria muzicala din  Romania este atractiva?

E greu peste Prut. Aici este mai bine fiindca piata este mult mai mare, ti se deschid mai multe drumuri. Una peste alta, puterea de lansare este mult mai mare in Romania decat in Republica Moldova. Sunt mai multe televiziuni, iti poti face publicitate mult mai usor.

Sincer nu cred ca daca ramaneam in Republica Moldova si nu ma descopereau “Carcotasii” ar mai fi auzit cineva de Pavel Stratan. Eu am facut niste piese simple pe care atunci cand le-am compus nu ma gandeam ca le voi scoate pe piata, ca ma voi afirma vreodata cu ele. Eu cred ca am avut un mare noroc atunci cand am fost descoperit de Huidu. El a fost cel care a avut incredere in mine la inceput si mi-a pus o piesa in direct. Asa a auzit lumea de mine. Poate ca acum, datorita internetului e mai usor.

Cum iti petreci anul acesta sarbatorile de iarna?

Voi pleca alaturi de toata familia la niste prieteni in Irlanda. Vom sta acolo doua saptamani pentru ca macar o data pe an simtim nevoia sa ne cante si noua cineva.