Stiri Interne

Cristina Bălan, viața în România cu doi copii ce suferă de sindromul Down

Scris de Alexandru Manea

Cristina Bălan, câștigătoarea concursului Vocea României, mărturisește, din propria experiență, cât de dificil este să îți crești în România copiii ce suferă de sindromul Down. Artista a făcut dezvăluiri impresionante.

Cristina Bălan, viața în România cu doi copii ce suferă de sindromul Down

Cristina Bălan a adus pe lume doi gemeni care au fost diagnosticați cu Sindromul Down încă din perioada sarcinii. Toma David și Matei Nikolas au în prezent trei ani și jumătate și sunt crescuți cu dragoste, dar și cu mari sacrificii, de mama lor. Sacrificii pe care Cristina le-a explicat printr-un mesaj emoționant postat pe pagina ei de Facebook.

“Ei bine, pe noi ne cheamă an de an la comisii, să se constate iar și iar că copilul are sindrom Down și ce încadrare să aibă. Că dacă anul trecut a avut grav, poate anul ăsta e mai independent, merge singur la grădi, la școală, eventual în vacanțe. Da, poate face și astea. Susținut de terapii! Constant! Care înseamnă încadrare corectă și susținere financiară asemenea. După ce am născut, singura indicație primită a fost să fac teste genetice. Consiliere psihologică? Utopie! După ce am făcut testele, medicul care ne-a comunicat rezultatele, un cunoscut medic de altfel, ne-a spus sec: copiii au trisomia 21 și să ne orientăm spre instituții speciale, în viitor. Atât. Cinic.

Nimic în plus. A, ba da, s-a enervat când am spus că SD nu e o boală, ci o condiție genetică. El o tot dădea că copiii sunt bolnavi de SD. Înca aștept tratamentul… Însă atitudinea glacială, aroganța și indiferența acestui medic este simptomatică pentru tot sistemul medical românesc, cu puține excepții.

Cristina Bălan, viața în România cu doi copii ce suferă de sindromul Down

În România, un părinte de copil cu SD nu mai poate munci. Renunțând la locul de munca, dispare o sursă de venit. Copilul necesită terapii și tratamente. Vă spun cu mâna pe inimă că e o luptă să gasești terapeuți buni și instituții unde să mergi la terapii de calitate. (…)

Dacă statul nu mi-ar opri bani din drepturile de autor, una din sursele mele de venit, daca nu aș plăti impozit la fiecare contract pe care-l semnez, dacă nu aș fi lăsat o parte din premiul câștigat la «Vocea» în buzunarele fără fund ale politicienilor, nu aș avea pretenția ca statul să mă susțină în creșterea a doi copii speciali (deși e dreptul lor). Nu m-aș supune unei corvoade ca asta, pentru niște bani insuficienți oricum. Însă plătesc taxe și impozite, ca majoritatea cetățenilor. Multe le plătesc fără voia mea, sub formă de accize. Și ce primesc în schimb este umilință, lipsa de servicii și de susținere financiară. Voiam să mai menționez că autoritățile, ca să nu mai tot spun statul, au făcut în așa fel încât eu, cu sursă de venit din drepturi de autor, să nu pot beneficia de indemnizație creștere copil. Având doi copii.

Adică am fost lăsați baltă, în 2013, să ne descurcăm cum om putea, doi oameni care nu mai aveau cum să plece de acasă, să producă bani. Că din drepturi de autor, dacă nu ești înfipt, cum se zice, mori de foame”.

Scrie un comentariu