Connect with us

Stiri Interne

Andreea Marin, voluntar UNICEF. I-a oferit lemne de foc pentru iarna unei mame sarace cu patru copii!

Andreea Marin a fost din nou voluntar UNICEF implicandu-se intr-o actiune laudabila. O tanara mama, cu patru copii, care traieste intr-o saracie lucie, a primit lemne pentru a avea caldura pe parcursul intregii ierni. Iata ce a facut vedeta cand a intalnit-o.

Publicat

pe

andreea-marin-voluntar-unicef

Andreea Marin este, cu siguranta, vedeta din Romania care se implica in cele mai multe si mai impresionante actiuni caritabile. Zilele trecute, spre exemplu, a fost voluntar UNICEF si a venit in sprijinul unei tinere mame, cu patru copii, care traieste intr-o saracie lucie si careia i-a adus o mare cantitate de lemne pentru a avea cu ce sa isi incalzeasca caminul pe timpul iernii.

Iata povestea Andreei Ursaru, mama celor patru copii:

Andreea Ursaru este mamica a patru copii, desi are doar 20 de ani. Era ea insasi copil atunci cand a adus pe lume prima fetita. Karina are 4 ani si este o dulceata vorbareata care ma primeste de cum ajung cu un sir de intrebari si imi spune convingatoare ca ea stie deja sa citeasca si poate sa imi arate. O incurajez sa intram in casa si sa ia o carte din care sa ne citeasca povestea preferata, mie si fratiorilor ei: Florina de 3 ani, David de 1 an si jumatate si Anastasia in varsta de doar o luna.

Mamica pare a fi mai degraba sora lor mai mare. Ma pofteste stanjenita in incaperea modesta cu 2 paturi, un dulap, o masa si un cuptor din lut, care imi aminteste de cel al bunicii mele. “In camera asta locuiti cu totii, tu, sotul si cei 4 copii?”, o intreb.

andreea-marin-unicef-2

“Nu numai noi, stam si cu un frate, nu e casa noastra. Ne descurcam mai greu cu totii aici, dar mergem inainte. Se apropie iarna si trebuie sa ne cumparam lemne…” Nu pot sa nu ma gandesc ca in incaperea aceea, in ultimii 4 ani, aceasta tanara firava a devenit, an de an, mama a 4 copii. Dar e foarte curat inauntru. E ordine si aerul e proaspat. Karina, vesela, vine si sare direct in bratele mele. Florina, sora ei mai mica, nu e mai prejos: vrea sa se aseze pe celalalt picior al meu. Dar ce ma fac?! Vine si David! 🙂 Asa ca stam cu totii la un loc si o incurajez pe Karina sa-mi arate ca stie sa citeasca.

“Nu am nicio carte in casa sa-i dau, imi pare rau. Dar avem un caiet cu foi albe de la UNICEF. Oricum, ea nu stie inca sa citeasa.” Dar micuta are o voita de fier si vrea sa-mi arate, pur si simplu, ca ea stie. Ia caietul in mana, ii cuprinde paginile intre degete asa cum facem noi, maturii, cand pur si simplu rasfoim rapid o carte noua, dand drumul la pagini una dupa alta si privindu-le cum se aseaza una peste alta apoi, in cealalta directie. “Ai vazut ca stiu sa citesc?” – imi spune mandra Karina. E clar, a vazut ea gestul undeva si crede ca asta inseamna a citi. Dar e ambitioasa, ca si surioara ei mai mica, vorbeste mult si cu vioiciune, e isteata foc si tot ce-i trebuie e… sa aiba sansa sa mearga la scoala. Stiu deja: daca aceasta fetita va face primul pas, nimic nu o va mai opri. Va fi primul om cu carte din familie si va insemna o sansa reala pentru o viata mai buna atat pentru ea, cat si pentru familia sa.

Cand asistentul social si asistentul medical comunitar din proiectul UNICEF “Servicii comunitare pentru copii” au calcat prima oara in aceasta camaruta, au inteles ca au mult de lucru. Mamica imi povesteste cat de mult i-au schimbat viata, au invatat-o sa fie ordonata, sa nu lase copiii in grija fratelui sau a unui vecin, explicandu-i responsabilitatea sa mare ca mama, chiar daca ea insasi era inca un copil.

andreea-marin-unicef-1

I-au explicat ce inseamna contraceptia si cum se poate proteja, iar ea a ales sa o faca. Au ajutat-o sa inscrie copiii la medicul de familie, sa-si faca actul de identitate, caci nu il avea, si pentru un “om invizibil” e practic imposibil sa obtina o alocatie pentru copii sau un ajutor social, chiar daca are dreptul sa il aiba. A invatat de ce e necesar sa vaccineze copilul, care sunt riscurile la care sunt supusi cei mici daca parintii fumeaza in singura incapere in care traiesc toti, si de aceea astazi nu se mai fumeaza in casa.

Mamica a nascut-o prematur pe Anastasia, care acum are o luna de viata, dar s-a bucurat de monitorizarea asistentului medical comunitar in timpul sarcinii si cat timp a stat cu copilul in spital dupa nastere, pana ce fetita a atins greutatea optima. Alaturi de ehipa UNICEF, a invatat, de fapt, sa nu mai fie un copil, ci sa devina mama cu adevarat.

Viata i-a devenit mai usoara, mai clara, iar copiii ei au perspective acum. Si stie ca nu e singura la greu. “Nu am cuvinte sa multumesc UNICEF!” – mi-a spus cu lacrimi in ochi. E tanara, e frumoasa si si-a recapatat speranta. Pentru unii e mult, pentru altii e putin, pentru ea este totul. Si cand imi iau ramas bun, imi sopteste: “Fac orice, sunt in stare de orice sacrificiu, dar nu-mi las copiii. Mama ne-a lasat pe noi cand eram mici si dupa un timp si tata a murit si am suferit cat pentru toata viata. Eu n-o sa fac asta…”

Adaugă comentariu

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *