Interviuri

Exclusiv! Amalia Enache: „ In copilarie eram atat de slaba, incat parintilor mei le era rusine sa ma imbrace ca pe o fetita!”

Scris de Administrator

Intr-un interviu in exclusivitate pentru ADPM, Amalia Enache a vorbit despre cat de mult ii place sa gateasca si cat timp petrece zilnic in bucatarie, preparatele exotice pe care le-a gustat in timpul vacantelor ei si cele de care s-a ferit intotdeauna, dar si despre silueta, kilograme in plus, diete si obiceiuri alimentare zilnice.

amalia-enache1

Cat timp petreci in bucatarie si care este preparatul care iti iese intotdeauna, cu care dai gata pe toata lumea?

Din fericire pentru mine, petrec exact atat timp cat pot, si nu sunt nevoita sa gatesc, neavand o familie numeroasa, asa cum se intampla in cazul multor femei. La mine este altceva, o activitate pe care o fac cu o adevarata placere. Iar marele meu talent este ca stiu sa fac mancare din absolut orice, din ce am in casa. Am un prieten care asta si zice. Am foarta multa imaginatie, am un simt si stiu sa le combin. Mi se pare foarte interesant. Am tot felul de ghivece in casa. Cu menta, coriandru, busuioc, patrunjel. Le culeg imediat si tot imediat reusesc sa si ornez. Am intotdeauna multe legume si fructe in casa, asa ca gatesc cat pot eu de sanatos. Asta inseamna ca nu prajesc. Am un stil, din asta, mai meditarean, sa zicem…

amalia-enache2

Exista vreun fel de mancare pe care n-ai pus niciodata gura si pe care nici nu-ti doresti sa-l gusti vreodata?

Da, poate alea de prin Mongolia, bagate in prapurele animalului, toate organele. Ochi de miel si lucruri de genul asta… Nu, si nu vreau! Uite, am fost in Asia de mai multe ori. Am fost si in Thailanda, si nu am vrut niciodata sa incerc gandaci prajiti, nici macar, asa, de incercare! M-am gandit „Dar de ce sa fac eu asta?”! Nu, nu pot psihic sa depasesc gandul ca sunt gandaci din aia care umbla seara pe strazi prin Bucuresti!

amalia-enache3

Apropo de asta, care este cel mai ciudat fel de mancare pe care l-ai mancat vreodata?

Am mancat destule preparate exotice. Pentru mine, cel mai exotic, si nici nu mi-a placut deloc, a fost atunci cand am mancat crocodil. Este un preparat foarte gras, neplacut. Si am mai macat, de asemenea, in Sahara, in desert, o salata facuta cu lapte de camila. Era foarte exotica. Incerc, incerc. Am mancat in Bolivia banane prajite. Incerc tot felul de preparate. Imi plac foarte mult alte bucatarii, nu neaparat asta cu care suntem noi obisnuiti. Mult, foarte mult! Thailandez, brazilian. Am mancat de curand, in New York, peruvian. Incerc, dar prefer totusi sa fie din acele animale, fructe si din acele legume pe care le mananc si aici. Nu merg mai departe de atat.

amalia-enache4

Dieta ai tinut vreodata?

Cand eram foarte mica, eram foarte slaba. Pe mine ma cheama Amalia, dar fratele meu mai imi zicea Somalia. Eram atat de slaba, incat parintilor mei le era rusine sa ma imbrace ca pe o fetita, in fustita, si sunt in foarte multe fotografii in pantaloni. Eram nici nu poti sa-ti imaginezi cat de slaba. Cam pana in perioada adolescentei. Dupa care am avut norocul de a fi normo-ponderala. Dar, din cand in cand, ca orice femeie, mai ma ingrijorez putin in legatura cu formele pe care le iau. Nu sunt o silfida, dupa cum bine ma vezi, si n-am fost niciodata, dar sunt bine in felul asta. Zic ca sunt intr-o forma de feminitate cu care sunt foarte-foarte asumata, de fapt. Dar am grija. Nu ma cantaresc, pentru ca nu am o meserie care sa necesita masurarea mea sau cantarirea mea. Nu sunt model. Nici nu inteleg de ce ar trebui sa ma cantaresc. Mi-e foarte relevanta oglinda, hainele, si astea imi spun cand e bine si cand nu e bine ceva.

amalia-enache5

Si atunci cand se intampla sa simti ca silueta nu mai este intocmai cea dorita, ce faci?

Ma duc mai mult la sport. Din pacate am avut foarte multe perioade de intrerupere, in care nu ma duceam. Acum ma duc, din nou, constant, la sport, si asta imi face foarte bine. Dar am mai avut perioade in care nu stiu ce sa intamplat in capul meu de nu ma mai duceam. Si atunci, se simte imediat. Ma trezesc, asa, cumva, din amortire si ma duc din nou la sport. Eu nu mananc foarte multe dulciuri, de obicei, pentru ca nu ma omor dupa dulciuri, asa ca renunt la paine. Imi place foarte mult painea si tot ce e produs de patiserie. Asa ca asta chiar este o renuntare, pentru ca la dulciuri nu e o asa de mare problema. Nu mai mananc seara, mananc micul dejun din fructe, mai mananc cat pot eu de, sa zic, disociat. In ziua in care mananc o pasta integrala, nu mai mananc branza. Si… tot asa!

amalia-enache6

Cum arata farfuria ta la micul dejun?

Micul meu dejun este, intotdeauna, de multi ani incoace, exclusiv din fructe. Pana la ora douasprezece eu nu mananc altceva, in afara de fructe. Mie asta-mi face cel mai bine. Dupa aia, nu mai mananc, in timpul zilei, fructe. Le mananc pe stomacul gol. Si e marea mea placere. Asa m-am obisnuit, asa functionez eu cel mai bine.

amalia-enache7

Ce parere ai despre dietele drastice?

Nu stiu ce inseamna drastice, dar am tinut diete. Adica, am tinut, nu stiu, dieta care dura treisprazece zile, ceea ce pentru multi poate parea drastic. Faptul ca eu, din cand in cand, tin o cura de detoxifiere, am mai vorbit despre asta, este cura OSHAWA, numarul sapte, care e drastica, pentru ca este compusa exclusiv din sapte cereale integrale, timp de zece zile, pe langa care nu ai voie decat apa. Poate parea drastica, dar mie imi face foarte bine sa mananc mei, hrisca, grau si orez, timp de zece zile. Din cand in cand, nu mi se pare greu, avand in vedere ca, in rest, ma rasfat cam cu tot ce vreau! Zece zile din viata mea, asa, nu sunt prea mult. In rest, eu tin posturile, adica, am perioade, din astea, „de curatare”.

amalia-enache8

Dar despre pastilele de slabit? Ai lua(t) vreodata asa ceva?

Nu am luat niciodata pastile de slabit. Dar asta pentru ca eu, in general, am o mare reticenta in ceea ce priveste pastilele. E ceea ce nu-mi face placere, de mica, sa iau. Sa iau vreo pastila pentru nimic. Am senzatia ca ma inec. Am fost un copil mai bolnavicios si am facut destul de multe injectii, pentru ca eram mereu cu gatul praf, asa, si, odata ce am crescut, am preferat eu sa-mi intaresc sistemul imunitar. Realmente, nu iau medicamente. Slava Domnului, nu am fost nevoita. Eu inteleg, atunci cand e vorba de ceva foarte grav. Dar cand e vorba de o mica migrena, prefer sa ma odihnesc, sa dorm mai mult noaptea, sa-mi iau un pic de timp. Din fericire, am o sanatate chiar „beton”, si nu e nevoie, nici macar la raceli – acum sunt putin racita – sa iau medicamente. Las organismul sa lupte putin singur. Asa ca e exclus pentru mine, care nu ma ating de nici un fel de medicament, nici macar de vitamine, prefer sa le iau din alimentatie, sa ma gandesc la pastile de slabit. Nu se potriveste psihicului meu. Nu stiu daca altii ma pot intelelge, dar este vorba despre un fel de un refuz. E un refuz. E chiar un refuz psihic, asa ca nu! N-am fost nevoita. Ma gandesc ca apelezi la lucruri mai drastice atunci cand e nevoie de masuri drastice. N-am avut un metabolism care sa ma faca sa ma ingras odata foarte tare, stii, sa fie atat de lent incat sa nu pot sa rezolv eu din renuntarea la paine, de pilda!

Scrie un comentariu